joi, 24 septembrie 2009

S-a trezit toamna!

Zambesc,din nou. Mi-a trecut prin minte un zambet, un ras de copil, de fiinta umana fara minte si personalitate formata, care este fericit doar de dragul de a fi.

Totul a pornit in noapte. Am visat numai cuvinte,am visat pagini intregi,am visat carti si volume. Si azi m-am trezit in fata unui perete plin de propozitii. Mi-a fugit privirea prin el si cel mai mult se pare ca mi-a placut estetica substantivului "zambet". E acelasi perete pe care il vad dimineata,acea plansa infinita de sentimente care te face uman dandu-ti puterea de a fi diferit.

Revenind la acel "copil"... n-am facut nimic. Am stat si am zambit in soare.Atat! Perfectiunea unei zile imperfecte: soare cald de vara tarzie,aer slab de melancolie,frunze proaspat ingalbenite, cer clar,plin de stoluri si un vant bland,domol. Cum sa nu iubesti viata? Nu poti sa fi nefericit pe deplin.

Ca nu sti sa apreciezi banalitatea unei zile de joi e altceva.Dar minti de spui ca nu esti fericit.

Azi m-au trecut din nou fiorii.Am stat pe iarba bolnava ce acum isi termina anul,am simtit urmele soarelui de iulie pe pamant,am vazut o albina trecand deasupra-mi si am lasat o buburuza sa se plimbe pe mine.Astazi am adormit la fel ca si natura,care precum e firesc si obisnuit,adoarme in timp ce toamna se trezeste...

[Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie...
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie...

Ion Minulescu]

miercuri, 2 septembrie 2009

Smells like happiness

E ciudat cum toate se imbina astfel incat noi sa ne simtim bine. Raul ajuta binele,binele se supune,iar incet incepe sa emane energia de care inima are nevoie pentru a bate puternic,pentru a oferi senzatia acelor fluturi negri pe care ii simti,ii iubesti,de care ai puternica nevoie,cei ce te fac sa zambesti,sa razi, sa te porti precum un copil,toate acele lucrusoare mici care iti lumineaza fata precum un sarut.

E starea aceea perfecta,de echilibru,de putere,de modestie,de implinire,de euforie. Sunt momentele in care esti drogat cu sentimente,in care nimic si nimeni nu conteaza,in care visul e realitate iar realitatea cosmar.

Sti cum e? E superb! Sa iti poti trece tot trecutul in fata ochilor si sa zambesti,sa iti amintesti toate nazbatiile din copilarie,de primele tale jucarii,de primul sarut,de primul si copilarescul "te iubesc" soptit incet in negura noptii,de prima dragoste,de caldura copilariei,de tot ceea ce m-a facut sa zambesc si inca ma face.

Tot ce ma inconjoara ma duce la visare: ursuletul meu de plus zace pe pat,la fel de "batran" ca si mine,lumanarile ard incet una mai puternic decat cealalta,monitorul ce lumineaza stins camera si hartiile din fata mea ce acum sunt umplute cu litere,cu desene din cele mai ciudate,cu inimioare,cu stelute si cu zambete.

Sti cum e? Sti,sti,sti? :D