"...Mai târziu,am revenit la gândul că viaţa însăşi e o stare de trazit între naştere şi moarte... pe peron unde te zbaţi să ocup un loc într-un tren...eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră...altul e necăjit că a rămas în piciaore pe culoar...alţii nu reuşesc să se prinda de scări,rămân pe peron să aştepte următoarul tren...Şi fiecare uită,poate,un singur lucru...că trenurile astea nu duc nicăieri...cel care a ocupat un loc la fereastră este,fără să ştie,egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren...în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva,într-un deşert,unde chiar şinele se transforma în nisip...În loc să se uite în jur,oamenii se îmbulzesc,se calcă în picioare,îşi dau ghionturi...Încercam să mă conving,probabil.că n-aveam motive să mă plâng.Cel puţin,în gara noastră,îmi ziceam,avem avantajul de a vedea viaţa în stare pură,destinul nu ne amăgeşte,nu ne siluieşte să ne zbatem,ne lasă să ne instalăm în starea de tranzit şi s-o trăim cât mai liniştiţi,ştiind că ea e totul..."
Octavian Paler - Viaţa pe un peron
Un comentariu:
fain fain
Trimiteți un comentariu